un film drăguț, a cărui idee - după mine - este aceea că, singurătățile noastre se pot întâlni prin magia sexului, și chiar pe bani. iar dacă te îndrăgostești, dai de durere: ubi amor, ibi dolor (ghiciți ce i se-ntâmplă!).
john turturo e un burlac florar cam trecut devine gigolo, iar un woody allen - același woody allen - îi devine pește. așa că, la costum și dichisit, florarul le oferă plăcere damelor singure, stăpânind perfect arta seducției - știe nu doar ceva spaniolă, latină și franceză, dar chiar tango.
le dă femeilor ceea ce ele așteaptă de la el. încetând să mai fie el însuși. mi se pare o meserie destul de grea - dar probabil de aia e plătită așa de bine.
desigur că piperul filmului îl dă woody, cu replicile sale miștocărești, aplicate chiar evreilor ortodocși care se gândesc să-l judece pentru păcatul codoșlâcului.
ce mi-a rămas din film e regalul de muzică: la violetera & le torrent (dalida), reflejo de luna (aracan), sway (dean martin), tu si na cosa grande (vanessa paradis) sau de jazz - neph (trombone shorty), close your eyes & blue ammons (gene ammons).
un film de văzut sâmbătă seara, în pereche.