mă necăjesc când văd ignorarea totală a literaturii ruse recente de către cititorii români. aceştia se opresc la dostoievski (după 1989 devenit, din fericire, best seller), poate puţin la tolstoi (
anna karenina) şi cam atât. arar ajung la vreun autor contemporan.
dar literatura rusă e uimitoare! în ceea ce priveşte romanul, cred că nici franţujii sau englejii nu au ceea ce au ruşii, iar mai târziu sovieticii.
înţeleg că
dostoievski,
tolstoi,
gogol atrag prin misticismul lor oriental, dar ei sunt doar începutul! sunt contemporanii lui
turgheniev, prieten cu flaubert şi model pentru maupassant -
un cuib de nobili, prima iubire, povestirile unui vânător sunt capodopere incontestabile.
lermontov era febleţea lui vladimir nabokov, a tradus chiar
un erou al timpului nostru în engleză.
simbolistul
andrei belîi scrie un minunat roman în proză ritmată, plin de ironie şi rafinament,
petersburg.
să nu-l uităm pe
maxim gorki, măcar pentru paginile memorialistice despre cehov şi tolstoi.
dacă n-ar fi fost ecranizarea hollywoodiană, cu siguranţă şi lui
boris pasternak i se uita
doctor jivago. îi mai ştie cineva versurile? sau ale lui
bulat okudjava, autorul minunatei
călătorii a diletanţilor?
urmează perioada sovietică. acum pe deplin ignorată de perioada noastră capitalistă.
dacă n-ar fi fost umorişti-ironici, lui
ilf şi petrov li s-ar fi uitat chiar şi cele
douăsprezece scaune. povestirile absurde ale lui
daniil harms, la fel.
din păcate pentru mine, nu pot spune nimic despre câţiva autori pe care nu i-am citit, deşi au fost celebri la vremea lor:
mihail şolohov cu romanul său
pe donul liniştit şi
aleksei tolstoi cu
calvarul. uitatul
vasili grossman cu
viaţă şi destin şi
mihail bulgakov cu al său bestseller
maestrul şi margarita.
evident,
soljeniţîn cu capodopera sa
o zi din viaţa lui ivan denisovici şi best sellerul şi la noi
arhipelagul gulag. şi uitatul - tot despre gulag -
varlam şalamov cu
povestiri din kolîma.
dar mai sunt valentin rasputin cu a sa despărţire de matiora,
andrei bitov cu apreciata peste hotare
casa puşkin (n-am citit).
vladimir makanin cu
underground.
viktor astafiev, ce m-a impresionat atât nu demult cu
visul crestelor albe. la fel,
cinghiz aitmatov cu faimosul său
o zi mai lungă decât veacul. a nu se uita
venedikt erofeev cu
moscova-petuşki.
utopiile lui
evgheni zamiatin din
noi sau a lui
andrei platonov din
cevengur.
să mai spun de romancierii ruşi contemporani, traduşi la noi în mare parte la curtea veche:
gheaţa lui
vladimir sorokin,
mitraliera de lut de
victor pelevin,
zâtul tatianei tolstaia,
autorul de romane poliţiste cu mare vad la occidentali
boris akunin.
toate cele enumerate sunt traduse sau retraduse, prin anticariate şi librării. din păcate, invizibile prin ubicuele cărţi din literatura engleză. pe principiul nu e mare lucru de capul vecinilor, ignorăm o literatură excepţională la foarte îndemână.
acest post e spre amintire. poza de
aici.