am fost aseară la una dintre cele mai reuşite
cafenele critice conduse de bogdan lefter la club a. invitat a fost gabriel andreescu, care a scris recent
o carte despre reprimarea mişcării yoga în timpul regimului comunist.
evident, au participat şi yogini din mişcarea lui gregorian bivolaru, despre care e vorba în această cercetare. odată cu intervenţiile lor, au apărut două feluri de discurs:
- unul ştiinţific, al autorului, amfitrionului şi, până la un punct, al unor yogini
- unul „spiritual”, al yoginilor, care nu s-au putut abţine să-şi recunoască cezurile „doctrinare”, eclectismul „dogmei” şi, foarte puţin, prozelitismul.
o concluzie a întâlnirii a fost că, spre deosebire de alte mişcări asumate de la început ca „de rezistenţă” – culturale, politice –, cea yoga
a devenit de rezistenţă,
în mers,
ca răspuns la acţiunile de reprimare.
şi, cum vorbeam ci
adi după aceea (şi el a participat, ba chiar a avut şi o intervenţie nervoasă la discuţii), s-a văzut cum mişcarea bivolaru a avut / are şi acum, prin misa, nevoie de un duşman care s-o unească şi s-o întărească.
mai multe,
aici.