5 octombrie 2014

prima zi de FILIT

obişnuit cu evenimentele pe genunchi (sau improvizate între genunchi), am rămas fără grai în faţa organizării fără reproş a gazdelor.

cules de la gară noaptea, după ce-am greşit coborând mai devreme în altă gară (nicolina - da, iaşi-ul are 2 gări, nu ca rădăuţiul 4, cum aveam să aflu de la matei vişniec), am ajuns cu bine la hotel moldova.

prima surpriză

de cu zori, am participat la casa balş la cenaclul de liceeni alecart, unde un grup numeros de adolescenţi cu microb literar au participat la un dialog efectiv cu doi scriitori - britanicul james meek & italianul fabio stassi. am primit revista liceenilor - una full color, pe hârtie cerată, de peste 100 de pagini, care bate la cur prin prospeţime majoritatea revistelor literare de la noi.

câteva citate ale celor doi scriitori, culese cu gura căscată:
- rasismul este ordinea distrugătoare a lumii;
- într-o ţară cu conflicte, orice conversaţie devine periculoasă;
- o carte reuşită e aceea din care cititorul recunoaşte personajul ca şi cum l-ar fi pipăit orbeşte înainte.

a doua surpriză

l-am cunoscut pe matei vişniec, cu lupta sa contra societăţii de consum, în favoarea unui viitor uman. scriitoarea iraniană hiper-sexy a povestit despre dictatura iraniană şi de literatură ca manifest. ioana nicolae a vorbit frumos despre dictaturile mici, a dramelor familiale. (păcat de moderatorul antonio patraş care s-a cam făcut de galben.)

a treia surpriză

cezar paul bădescu a scos untul din mircea cărtărescu, unul literar-intim, în conferinţa de la uluitorul teatru din iaşi. un cărtărescu de seri mari, cu arome de kafka, eminescu şi cortazar. cu lecturi din mendebilul & levantul.

un cocktail oferit de polirom & un maraton de poezie de noapte a fost postludiul de final al nopţii.



2 octombrie 2014

FILIT-ul şi anim'est-ul

FILIT

de ieri, a început la iaşi FILIT-ul (festivalul internaţional de literatură şi traducere). sub patronajul reprezentanței comisiei europene în românia, FILIT va cuprinde lecturi publice, întâlniri ale scriitorilor cu publicul tânăr din licee și universități, serile FILIT găzduite de teatrul național, concerte, mese rotunde și conferințe specializate. Târgul de carte bookfest va prezenta publicului ieșean oferta de carte a celor mai importante edituri din românia. participarea la festival este gratuită, există transport zilnic bucureşti-iaşi şi retur.

blogul acesta este partener media iar site-ul festivalului este aici.

voi ajunge şi eu în weekend, de unde voi aduce impresii.

anim'est

mâine va începe anim'est-ul (festivalul internaţional de animaţie). cu şapte secţiuni competitive, workshop-uri, masterclass-uri, mese rotunde, proiecţii şi muzică live cu animaţii provocatoare – bizare, horror sau thriller - anim'est-ul a pus bucureştiul pe harta festivalurilor de animaţie ale lumii. la cinema studio, cinema elvira popescu şi carol 53. Biletele si abonamentele vor fi disponibile si in elvira popescu si cinema studio, pe toată perioada festivalului.

site-ul festivalului şi programul aici.

voi ajunge şi aici, săptămâna viitoare.

poze anim est 2014 la bucuresti

30 septembrie 2014

ilustrațiile lui paul avril la „manualul de erotologie clasică“

să învățăm sexul de la antici

în 1824, clasicistul neamț friedrich karl forberg editează și publică o antologie de surse grecești și latine pe teme erotice, cu pretenții obiective și așezate pe teme cum ar fi:

  • despre copulație
  • despre pederastie
  • despre irrumație (felație)
  • despre masturbare
  • despre cunilingus
  • despre tribadism (lesbianism)
  • despre sexul cu animale
  • despre spintrianism (sexul cu prostituate)

cartea se numește de figuris veneris (despre chipurile lui venus) și conține o listă de peste 90 de poziții. a fost tradusă în câteva limbi străine ca manual de erotologie. în america a apărut de abia în 1964. ediția în franceză a fost garnisită de ilustrații elocvente ale lui édouard-henri avril (supranumit paul avril) din care expun, întru încântarea ochiului și simțurilor, aici.

desigur vă las vouă plăcerea de a ghici ce fac gudulașii de mai jos:



















ilustrațiile de aici.

28 septembrie 2014

călătorie la istanbul cu orhan pamuk

mi-am planificat călătoriile în străinătate ca fan al unor scriitori, bălind după străzi și clădiri pe care mi le-am imaginat dinăuntrul cărților lor - ale lui balzac și proust, la paris, a lui carlos ruiz zafón la barcelona, iar, de această dată - acum 2 săptămâni - purtând în rucsac două volme de orhan pamuk.

istanbulul lui orhan pamuk

cartea istanbul este o carte nu despre tot istanbulul, ci mai mult despre partea de nord-est a lui (cartierul beyoğlu), unde orhan pamuk s-a născut, a crescut și a locuit (și încă locuiește). evident că este vorba și despre centrul istoric - piața sultan ahmet, palatul topkapî sau moscheile mari - dar de ele voi vorbi cu altă ocazie.

așa încât am pornit-o pe urmele vieții sale din cartea istanbul. am luat-o mai întâi cu cartierul luxos cihangir, la care se ajunge pe înalte și lungi trepte vopsite în culorile curcubeului, până la o buză de pe care vezi bosforul. în capăt, o moschee iar în celălalt, un hotel. pe această stradă a locuit mătușa lui pamuk. blocurile sunt selecte, cartierul e curat și trăiești experiența din orice cartier occidental.

blocurile din cihangir - un cartier occidental 
am trecut mai departe prin parcul maçka, prin care copilul orhan a trecut cu mama ori de câte ori voia să ajungă în centru, parc prin care tânărul orhan și-a plimbat iubitele, parc prin care kemal (din muzeul inocenței) s-a plimbat cu füsun. și m-am speriat de un parc pustiu de oameni și cam chel de pomi. în rest, nimic impresionant, doar parfumul cărții.

parcul maçka, pustiu și cam chel de pomi
am urcat, pe dreapta, în cartierul nişantaşî, unde-și are locuința și acum scriitorul pamuk. am intrat deci pe bulevardul teşvikiye, un furnicar de oameni și mașini, care te smulge repede în torentul lui. de-o parte și de alta, înecându-l cu umbrele lor, îl păzesc blocurile în stil occidental, cu magazine de lux la parter. pe dreapta, nu pot să nu remarc moscheea în fața căreia mă opresc, dorindu-mi să mă răcoresc, asemenea credincioșilor ce se purifică pe față, pe mâini și picioare cu apă rece. urcușul străzilor - căci în istanbul, străzile sunt în pantă, ca la munte - m-a epuizat.

moscheea galbenă teşvikiye
pe partea stângă, bingo! blocul pamuk, la mansarda căruia locuiește și acum scriitorul. mă bate gândul să sun - hello, mr. pamuk, i am a big romanian fan of yours and i'm disturbing you because... - dar nu găsesc nici o explicație, în afara aceleia că sunt unul din milioanele de cititori, ba chiar poate unul groupie. dar poate nu-i acasă, mă consolez, un premiat cu nobel nu prea șade pe-acasă, așa că trag o poză la bloc și merg mai departe...

blocul pamuk, reședința scriitorului

caut apoi blocul compasiunea, unde, tot în  muzeul inocențeikemal trăiește cea mai fericită clipă din viața lui, împreună cu füsun. însă numărul blocului, 131, nu există. un motiv în plus pentru a-mi confirma că plotul romanului este o ficțiune.

la muzeul inocenței 

la muzeul inocenței ajungi cu ajutorul hărții din carte și poți intra cu biletul tipărit în interiorul ei. ți se pune o ștampilă roșie cu cercelul lui füsun și intri în universul material al romanului propriu-zis.

caut destul de mult strada çukurcuma pe care se află casa ce-adăpostește muzeul (în care kemal a vizitat-o odinioară obsesiv pe füsun), deși nu e departe de taksim. însă nimeresc muzeul de îndată ce găsesc strada. și intru într-o atmosferă obscură, cu exponate luminate, adăpostite în nișe cu sticlă, ca-n niște acvarii.

așa cum scrie în roman, se pare că pamuk și-a dorit să conserve timpul, fragmentele sale de viață istanbuleză în chihlimbare de ficțiune. Dacă învățăm să ne gândim la viața noastră nu ca la o linie, asemenea Timpului lui Aristotel, ci ca la un șir distinct de clipe intense, veghea de opt ani la masa iubitei mele nu mai apare ca o obsesie, ci ca un șir de 1593 de seri fericite petrecute la masă cu familia ei. Astăzi îmi amintesc că fiecare dintre serile în care m-am dus să cinez în casa din Çukurcuma ca de o mare fericire. (p.340) așa scrie orhan pamuk în roman, iar exponatele din muzeu îmi reprezintă, toate, întreaga fericire a scriitorului. un scriitor copleșit de memoria tinereții sale, asemenea lui marcel proust.

iată câteva exponate, toate în legătură cu romanul, fiecare vitrină ilustrând un capitol din carte:


biletul de intrare tipărit în carte

obiectele prin care kemal a cunoscut-o pe füsun 

restaurantul foaierul

rochia lui füsun, când se pregătea pentru permis
obiectele de toaletă ale lui füsun
trecerea timpului în pahare de lapte băute, așteptând pe füsun

câinii de pe televizorul din casa lui füsun

ce servești când o aștepți pe füsun

baia casei lui füsun

patul în care personajul romanului, kemal basmaci, i-a povestit - cică - lui pamuk
povestea dragostei lui cu 
füsun. kemal a murit la 12 aprilie 2007

muzeul inocenței

manuscrisul romanului muzeul inocenței

dar ce este muzeul inocenței?

acum, după ce l-am vizitat, este o incursiune în mintea unui mare scriitor. obiecte din istoria sa personală îngemănate cu cele din povestea pe care el o creează, obiecte reale și vizibile - alcătuiesc o lume mixtă - imaginară și reală. nu știm dacă pamuk a creat romanul pornind de la obiecte sau dacă a adunat obiectele pornind de la roman. dar nici nu ne interesează, până la urmă. putem să credem sau nu că personajele au existat. și le putem vedea, iată, și fotografiile.

cert este însă romanul și muzeul ne formează o lume, una unică, independentă de lumea reală, o lume în lume, în care suntem martori și în care trăim emoțiile lui kemal - dragostea, dezamăgirea, obsesia, fericirea.

prin muzeul inocenței, orhan pamuk crează o experiență literară complexă, ce nimeni până la el nu a creat, o transpunere independentă a unei ficțiuni în realitate. practic, ceea ce s-a întâmplat până la el - ca opera să se inspire din realitate - se inversează: realitatea e pătrunsă - în mod real - de operă.

Tolstoi a făcut o școală. Alți scriitori au întemeiat o revistă, au făcut filme, au avut o carieră politică. Muzeul ăsta e școala mea, e revista, e filmul și e politica mea. E o parte din mine. 

26 septembrie 2014

din nou la premiul „augustin frățilă“


azi se încheie înscrierea romanelor publicate în 2013 la concursul pentru 10 000 de euro - premiul „augustin frățilă“. voi face și anul acesta parte - al treilea an adică - din juriul blogărilor, adică după ce cei trei tartori alex. ștefănescu, tudorel urian, daniel cristea-enache decid care cinci romane sunt pasibile de premiu.

pentru doritorii de bani și publicitate - care au scris cel puțin un roman în 2013 (la câți scriu în românia mă aștept ca unii să scrie și trei romane pe an) - îl mai pot trimite la adresa de aici.

eu sper să citesc romane bune, și cam atât.
și poate găsim până la urmă ROMANUL ĂLA - și popular, și bun.
de să plesnească manolescu de ciudă! :)


24 septembrie 2014

„război și pace“ de lev tolstoi - vol.2, partea 1&2

lev tolstoi 
război și pace, vol.2 
 (Война и миръ) 
editura venus & r.a.i., buc. 1993
 trad. ion frunzetti și n. parocescu
 429 pag. broșate
 coperta de sergiu georgescu
pierre bezuhov, încornorat, duelgiu și mason

episodul 4 din război și pace (episoadele 1 aici, 2 aici şi 3 aici).

volumul al doilea e cam lipsit de fun. doar pierre bezuhov, căsătorit de alții c-o puțetă frigidă (și scăpătată pe deasupra) mai oferă ceva acțiune.
participă la un duel cu un rival cartofor, bețiv și afemeiat - nevesti-sii-i plăceau militarii! - și cât e el de gras, miop și tufă cu armele, norocu-i surâde și-l găurește pe pulărău (de altfel, acest mare crai - completează tolstoi - faimosul duelgiu Dolohov, trăia laolaltă cu bătrâna sa mamă și cu o soră cocoșată, la Moscova, și era cel mai duios fiu și cel mai bun frate (p.35). așa-i la tolstoi, nu știi cu cine să ții - și personajele „negative“ sunt cumsecade.

o altă scenă de interes este acceptarea lui pierre bezuhov în masonerie și descrierea ceremonialului de acceptare în gașcă. se pare că dezvăluirea lui tolstoi a secretelor francmasonice nu i-au prins prea bine, dar ce-i drept, a avut tupeu, ce mai. pentru personajul pierre, muncit în singurătate de întrebări esențiale despre ce dracu' să facă-n viață, chiar și după bănetu' căpătat - Ce e rău? Ce e bine? Ce trabuie să iubim și ce să urâm? De ce trăim și ce sunt eu? Ce este viața, ce este moartea? Care-i puterea care le dirijează pe toate? (p.80) - gașca masonă îi vine ca o mânușă, oferindu-i „virtuțile“ ei:

1) tăcerea, păstrarea secretelor ordinului, 2) supunerea față de gradele superioare ale ordinului, 3) bunele moravuri, 4) iubirea de oameni, 5) bărbăția, 6) generozitatea și 7) dragostea de moarte. (p.93)

duelul lui bezuhov cu dolohov, ilustrație de shmarinov, sursa

educații filozofice masculine

avem în aceste două părți ale volumului 2 din război și pace trei feluri de educații:
1) unul este a lui pierre, care, tot căutând rosturile, le găsește pe cele făcute gata de masoni și le adoptă în felul lui;
2) unul este al lui nikolai rostov, care-și găsește și el nelămuririle maturității în armată, dar care ajunge la concluzia că deseori oamenii sunt pentru regulamentele militare și nu regulamentele militare sunt pentru oameni; că războiul e inutil - că oamenii au murit în bătălii contra unui adversar care acum e aliat, adică degeaba.
3) unul este al lui andrei bolkonski, care caută nu înțelegere rațională, ci emoțională, prin sentimente. clipa aceea de la austerlitz în care, rănit, a privit cerul, i-a deschis o ușă către o existență lăuntrică nouă.

pierre bezuhov și prietenul sau, andrei bolkonski filozofând

inserțiile belice nu sunt prea numeroase, tolstoi ține să descrie împăcarea lui alexandru cu napoleon, sprijinirea acestuia din urmă cu trupe rusești împotriva foștilor aliați ai rușilor, austriecii. dar mai cu seamă starea precară a armatei rusești, în care trupele se zbăteau în mizerie, foame și boală - locuitorii sunt la sapă de lemn, spitalele ticsite de bolnavi și pretutindeni foamete (p.118)- spre indiferența ștabilor, preocupați să bea, să discute și s-o frece, pentru-o glorie deșartă.



11 septembrie 2014

cu „victoria“ de knut hamsun, azi, la clubul de carte al denisei



knut hamsun

victoria
editura univers, 1996
traducere de valeriu munteanu
132 pagini broșate
coperta de vasile socoliuc
victoria, romanul unei dragoste ratate

am terminat de curând de recitit microromanul lui knut hamsun - victoria - scos la noi împreună cu pan (despre care am scris aici). se citește precoce, în vreo 3 ore. deși nu-i un roman deloc ușor de-ngurgitat, poți să râgâi vreun monolog interior sau vreun pasaj prea liric, sau să-i regurgitezi fluxul conștiinței, subiectivitatea, fragmentarismul, flashbackurile - knut hamsun fiind un precursor al marilor moderniști - joyce, musil, mann.

nu-i vreo excogitație care să-ți dea crampe, dar nici ușoară nu-i. spre pildă, pe o lectoriță a cam obosit-o stilul scriitorului - cum a scris aici.

scurt spoiler - fiul morarului se amorezează de fiica castelanului (da, am remarcat și eu cacofonia) și viceversa. de fapt, mai mult versa e gagica, căci deși el se arată îndrăgostit, ea face mutre și mofturi. pe de altă parte, nici el n-are biluțe, seamănă cu ulrich (omul fără însușiri al lui musil, adică) care (da, am remarcat și cacofonia asta) se îndrăgostește  nu de cineva, ci de propria dragoste - eram îndrăgostit de propria mea iubire, de starea aceea a mea schimbată, și mai puțin de femeia care era implicată (omul fără însușiri, vol.1, p.715) iubire care-l ajută nu în viață, ci în munca sa de scriitor.

iar ea, rămâne nefericită și de-abia la finalul romanului se prinde care-i chestia cu viața, că e bine să te cam implici, c-altfel mori ca un prost (în cazul ei, ca o proastă).

sincer, m-a cam ofticat ideea pesimistă a cărții, după care ne-o cam luăm în freză cu ființele noastre iubite, pentru că, de fapt, destinul ne-o dă la bot. adicătelea, făt-frumos rămâne cu maștera, iar ileana cosânzeana cu zmeul. ce e mișto în romanul victoria e că făt-frumos devine scriitor.

cu knut hamsun totuși, ce-i al lui i-al lui - avem surprize-surprize în ritmul narațiunii, puține încetineli - doar când scriitorul mai laudă vreo vrabie - are rupturi de rutină și neașteptate și surprinzătoare. personalitatea personajelor se cam schimbă, fata ba îl seduce pe băiat, ba îl respinge, băiatul ba o urmărește pe fată, ba fuge de ea, iraționalul predomină (ca la premierul victor ponta) - de nu înțelegi ce dracului se întâmplă, au înnebunit cu toții?

și mai avem la hamsun căutarea cuvântului potrivit, concizia, dorința de a spune tot prin puțin, multum in parvo. avem povești de-ale personajului - mici intarsii epice, care colorează acțiunea și-o psihologizează literar. dacă mann sau musil încep să bage când ți-e lumea mai dragă eseuri de zici că citești a doua critică a rațiunii pure, hamsun se scapă c-o povestică.

conchid: mi-a plăcut victoria mai mult decât pan, că-i mai de dragoste, așa. că personajele nu-s așa zăbăuce, și vegetația și natura nu-mi intră din foaie, în nas.

      Ce e iubirea? Și cum e iubirea?

      Și ce este iubirea? Un vânt care adie printre trandafiri; nu, o luminiță fosforescentă ce trece prin sânge. Iubirea este o muzică fierbinte a infernului, care face să bată chiar și inimile celor vârstnici. Este ca unele flori ce se deschid la căderea nopții sau ca anemonele care își închid corola la atingerea sau la suflarea vântului. 
      Așa este iubirea.
      Ea poate să-l distrugă pe om, să-l ridice din nou și apoi să-l stigmatizeze iar; poate să mă cuprindă îm mrejele sale astăzi pe mine, mâine pe tine și mâine seară pe el, atât este de nestatornică. Dar poate să fie și trainică, întocmai ca o pecete rezistentă ce nu se desprinde, poate să ardă cu aceea și flacără vie până la sfârșitul vieții, atât este de eternă. Și cum este iubirea?
      O! iubirea este ca o noapte de vară cu stele pe cer și parfum pe pământ.
      Dar oare de ce îl face iubirea pe omul tânăr să aleagă cărările tainice, iar pe cel bătrân să se ridice în vârful picioarelor, în camera lui singuratică? O! Iubirea face din inima omului ceva asemănător cu o grădină de ciuperci, o grădină luxuriantă și nerușinată, unde cresc ciuperci tainice și obraznice.
      Oare nu tot iubirea îl face pe călugăr să se furișeze în timpul nopții în grădini ferecate și să arunce o privire prin fereastra celei care doarme? Oare nu tot ea o îndeamnă la păcat pe călugăriță și o scoate din minți pe prințesă? Iubirea apleacă și capul regelui în țărână, făcându-l să măture cu pletele colbul din drum, să șoptească vorbe nerușinate și să râdă prostește.
      Așa este iubirea.
      Nu, nu, ea este totul altceva - și nu are seamăn pe lume. Ea a coborât pe pământ într-o noapte de primăvară, când un tânăr a văzut doi ochi... doi ochi. I-a privit țintă și și-a cufundat privirile în ei. [...]
      Iubire, iată primul cuvânt pe care l-a rostit Dumnezeu, primul său gând. Când a spus „Să fie lumină!“ s-a făcut iubire. Tot ceea ce făcuse era perfect, așa încât se hotărâse să nu desfacă nimic. Și astfel iubirea a fost originea lumii precum și stăpâna lumii, și toate căile ei sunt pline de flori și de sânge. (pp.154-155)

alte impresii la jovi (filme-cărți) și laura câlțea.

copertele diferitelor ediții străine

10 septembrie 2014

câștigător concurs „în sălbăticie (into the wild)“ de jon krakauer

dintre cele 9 comentarii la concurs, am ales comentariul andrei conțu. mi-a plăcut pentru spiritul ei ludic și pozitiv.

„Visul meu e format din vise mai micuțe pe care le materializez de câte ori am ocazia. De regulă, dacă am o idee frumoasă, nu-mi place ca aceasta să rămână la stadiul de idee. Se cere trăită, simțită. Îmi doresc să fericesc cât mai mulți oameni. Ușor-ușor. Încerc, prin gesturi aparent insignifiante, să le aduc aminte că există mii de motive pentru care să se bucure că există. Îmi place ca ceea ce fac să fie mereu cu substrat.
Odată, împreună cu un prieten, am strecurat în cutiile poștale bilețele cu citate legate de viață. Cu iubitul meu am umflat baloane colorate și le-am dăruit copiilor. I-am trimis unei prietene un evantai și un set de caligrafie via tren, aluzie la un film. Am scris poeme ca să le arăt persoanelor la care țin că sunt speciale, deși acestea consideră că au o grămadă de hibe. Într-un an, de 1 iunie, (țin minte că eram în liceu, ora de sociologie parcă și toată lumea era plictisită) am cumpărat soluție pentru baloane de săpun, mai multe sticluțe - baloanele erau peste tot, proful era încântat. Cu ajutorul unor oameni minunați, le-am amintit celor din jur că arta încă pulsează și ne poate uni, în pofida diferențelor (recital în cafenea, recital de poeme într-un amfiteatru, cântări folk făcute pe dealuri, etc.)
Ce citiți aici nu sunt lucruri mărețe, dar vă asigur că la început erau doar visuri. Visul ți-l poți împlini tu singur sau îl poți împărți cu ceilalți și astfel să luptați pentru o cauză comună. Credeți-mă, e mult mai frumos să visați în doi, în trei, în cât mai mulți! Banzai!
PS: Când am vizionat Into the wild, m-a impresionat profund. E libertatea aceea pe care cu toții ne-o dorim, dar puțini suntem dispuși să ne sacrificăm pentru ea. E visul oricărui om.“

o rog pe andra ca până duminică, 14 septembrie, la ora 12,00 să-mi trimită adresa pe dragosbutuzea@yahoo.com, acolo unde să plece cartea „în sălbăticie (into the wild)“ de jon krakauer. felicitări, împreună cu mulțumirile mele pentru ceilalți participanți.


9 septembrie 2014

„război și pace“ de lev tolstoi - vol.1, partea 3

azi, de aniversarea nașterii lui tolstoi, episodul 3 din război și pace (episoadele 1 aici și 2 aici)

lev tolstoi 
război și pace, vol.1 
 (Война и миръ) 
editura venus & r.a.i., buc. 1993
 trad. ion frunzetti și n. parocescu
 414 pag. broșate
 coperta de sergiu georgescu
o căsătorie aranjată eșuată

partea a treia este cea mai amuzantă din volumul întâi; este vorba despre o căsătorie aranjată dintre un tânăr casanova sărac și-o hâdă bigotă. evident că gagica-și pierde mințile, merge prin ceață, se clatină și are vedenii - Îi apărea și bun, și viteaz, și hotărât, și mărinimos (p. 320), ba chiar un fel de diavol:

„Oare într-adevăr acest străin, bărbat frumos și bun, mai ales bun, să fie soțul meu?“ gândea prințesa Maria și, lucru care i se întâmpla rareori, o cuprinse frica. Îi era teamă să se uite împrejurul ei; i se tot părea că stă cineva după paravan, în colțul acela întunecat: Și acest cineva era el, diavolul, și tot el era bărbatul acesta cu frunte albă, sprâncene negre și buze purpurii. (p.322)

și lui tolstoi îi face plăcere să-și arate ironiile:

Nu rochia era urâtă, ci fața și întreaga făptură a prințesei. (p.310) până și taică-su, bătrânul prinț bolkonski, recunoaște că „S-a împopoțonat ca o proastă! își spuse el, aruncând o privire furioasă spre fiică-sa. Fără rușine! Și el nici nu o bagă în seamă!“ (p.317) evident că bunul viteazul hotărâtul mărinimosul are ochi și bale doar pentru o franțuzoaică aprigă, domnișoara de companie e prințesei. și totul se termină cu bine când urâta se decide să stea, în continuare, cu taică-su, dar să-și dea viața împlinirii iubirii dintre casanova și frațuzoaică.

austerlitz

partea consistentă a acestei părți este pregătirea bătăliei alianței dintre rusia și austria contra lui napoleon, carevasăzică trei imperii și trei împărați. din păcate, alianța a fost una de rahat (din acela dulce), s-a-ntins și s-a rupt repede, căci ingredientele nu s-au potrivit defel. romancierul surprinde bine dorința comandanților austrieci de afirmare strategică și resemnarea rușilor care nu și-au mai motivat oamenii. „preciziunea austriacă“ și „vitejia rusească“ vor sfârși să tragă una-ntr-alta. totul se va termina cu victoria lui napoleon, dar și cu două chestii: dragostea aproape erotică a lui nikolai rostov față de împăratul rusiei și dezumflarea dorinței de mărire a lui andrei bolkonski - de altfel rănit.

pe lângă faptul că tolstoi își povestește romanul prin ochii personajelor - ceea ce face și g.r.r. martin în cântec de gheață și foc - surpinde bine psihologia mulțimilor. există exemplul paradei militare cu tânărul țar alexandru 1, când mintea tuturor o ia razna de entuziasm: „Doamne, ce fericit aș fi dacă mi-ar porunci în clipa asta să mă arunc în foc!“ (p.349), iar înainte bătăliei Nouă din zece oameni erau îndrăgostiți, pe vremea aceea, deși poate mai puțin nebunește decât Rostov, de țarul lor și de gloria armatelor ruse. (p.362)

și mai există exemplul acelei îndoieli morale, în care soldații-și abandonează ordinele și-o iau la talpă:

Un glas înspăimântat strigă naiv: „E prăpăd, fraților!“ și glasul acesta parcă ar fi fost o comandă. Toți, auzindu-l, se îmbulziră să o ia la fugă. Gloate învălmășite, sporind din ce în ce, fugeau acum îndărăt, spre locul unde, cu cinci minute înainte, trupele trecuseră pe dinaintea împăraților. Și gloatele acestea erau nu numai greu de oprit, dar ar fi fost cu neputință, aflându-te în calea lor, să nu fii luat de șuvoiul lor, îndărăt. (p.393)


cum spuneam, prințul andrei bolkonski va fi rănit. va cădea nu doar pe spate, pe câmpul de luptă, dar și într-o zgubilitică criză de misticism:

Cum de n-am văzut până acum înaltul acesta al cerului? Cât sunt de fericit că l-am putut cunoaște în sfârșit! Da! Totul nu-i decât zădărnicie, totul nu-i decât iluzie, afară de cerul acesta fără de margini. Nimic nu există, nimic în afară de asta. Dar nici asta nu există, nu există nimic în afară de tăcere și de liniște. Slavă Domnului că este așa!... (p.396) - vezi poza de mai jos:


8 septembrie 2014

topul 100 de cărți „best ever“ al clubului norvegian de carte

românia liberă a inițiat o știre - din 2002 -, răspândită apoi în online, despre top 100 cele mai bune cărți scrise până acum, în viziunea clubului norvegian de carte, în colaborare cu institutul nobel (din 2002) - el se găsește aici. redactorița știrii, andra dumitru, a folosit google translate - de aceea unele titluri stârnesc pur și simplu râsul.

iată topul cu variantele titlurilor corecte în românește. păstrez și variantele „traduse“ din presă, spre amuzament :)

o parte din biblioteca mea personală


cel mai tare roman a ieșit - mai mult de 50% din voturi - don quijote de cervantes

topul meu de 100 de cărți de citit într-o viață aici
  1. chinua achebe, o lume se destramă
  2. hans christian andersen, basme și povestiri
  3. jane austen, mâdrie și prejudecată
  4. honoré de balzac, moș goriot
  5. samuel beckett, molloy
  6. samuel beckett, malone murind
  7. samuel beckett, nenumitul
  8. giovanni boccaccio, decameronul
  9. jorge luis borges, ficțiuni (ficțiuni colective - varianta românia liberă)
  10. emily brontë, la răscruce de vânturi 
  11. albert camus, străinul
  12. paul celan, poezii
  13. louis-ferdinand céline, călătorie la capătul nopții (călătorie spre sfârșitul nopții - varianta românia liberă)
  14. geoffrey chaucer, povestiri din canterbury
  15. anton cehov, povestiri și nuvele  
  16. joseph conrad, nostromo
  17. dante alighieri, divina comedie
  18. charles dickens, marile speranțe 
  19. denis diderot, jacques fatalistul și stăpânul său
  20. afred döblin, berlin alexanderplatz 
  21. feodor dostoievski, crimă și pedeapsă
  22. feodor dostoievski, idiotul 
  23. feodor dostoievski, demonii (posedatul - varianta românia liberă)
  24. feodor dostoievski, frații karamazov
  25. george eliot, middlemarch (mijloc de martie - varianta românia liberă)
  26. ralph ellison, omul invizibil 
  27. euripide, medea
  28. william faulkner, absalom, absalom
  29. william faulkner, zgomotul și furia (sunetul și mânia - varianta românia liberă)
  30. gustave flaubert, doamna bovary
  31. gustave flaubert, educația sentimentală
  32. federico garcía lorca, cântece țigănești
  33. gabriel garcia márquez, un veac de singurătate
  34. gabriel garcia márquez, dragostea în vremea holerei
  35. johann wolfgang von goethe, faust
  36. nikolai gogol, suflete moarte
  37. günter grass, toba de tinichea
  38. joão guimarães rosa, grande sertão: veredas (roman netradus în românește)
  39. knut hamsun, foamea
  40. ernest hemingway, bătrânul și marea
  41. homer, iliada
  42. homer, odiseea
  43. henrik ibsen, o casă de păpuși
  44. james joyce, ulise
  45. franz kafka, metamorfoza și alte povestiri
  46. franz kafka, procesul
  47. franz kafka, castelul 
  48. kalidasa, sakuntala
  49. yasunari kawabata, sunetul muntelui
  50. nikos kazantzakis, zorba grecul
  51. david herbert lawrence, fii și îndrăgostiți
  52. halldór laxness, oameni independenți 
  53. giacomo leopardi, poeme 
  54. doris lessing, carnetul auriu
  55. astrid lindgren, pippi longstocking
  56. lu sin, jurnalul unui nebun și alte povestiri (lu xun - varianta românia liberă)
  57. naghib mahfouz, băieții de pe strada noastră (copii ai gebelawi :))) - varianta românia liberă)
  58. thomas mann, casa buddenbrook
  59. thomas mann, muntele vrăjit
  60. herman melville, moby dick
  61. michel de montaigne, eseuri
  62. elsa morante, istoria (roman netradus în românește)
  63. toni morrison, iubire (mult iubit - traducerea lui beloved - varianta românia liberă)
  64. shikibu murasaki, genji
  65. robert musil, omul fără însușiri
  66. vladimir nabokov, lolita
  67. njala, saga despre njal
  68. george orwell, o mie nouă sute optzeci și patru
  69. ovidiu, metamorfoze
  70. fernando pessoa, cartea neliniștirii
  71. edgar allan poe, nuvele și povestiri
  72. marcel proust, în cautarea timpului pierdut
  73. francois rabelais, gargantua și pantagruel
  74. juan rulfo, pedro paramo
  75. djalal ud din rumi, mathnawi 
  76. salman rushdie, copiii din miez de noapte
  77. saadi, (golestan) grădina florilor
  78. at-tayyib salih, sezonul migrației spre nord
  79. jose saramago, eseu despre orbire
  80. william shakespearehamlet
  81. william shakespeare, regele lear
  82. william shakespeare, othello
  83. sofocle, oedip rege
  84. stendhal, roșu și negru
  85. laurence sterne, tristram shandy 
  86. italo svevo, conștiința lui zeno (confesiunile lui zeno - varianta românia liberă)
  87. jonathan swift, călătoriile lui gulliver
  88. lev tolstoi, război și pace
  89. lev tolstoi, anna karenina
  90. lev tolstoi, moartea lui ivan ilici și alte povestiri (moartea lui ivan ilyich si ather - varianta r.l.) 
  91. mark twain, aventurile lui huckleberry finn
  92. valmiki, ramayana
  93. virgiliu, eneida (aeneidele - varianta românia liberă)
  94. whalt whitman, fire de iarbă (frunze uscate - varianta românia liberă)
  95. virginia woolf, doamna dalloway
  96. virginia woolf, spre far
  97. marguerite yourcenar, memoriile lui hadrian 
  98. *** epopeea lui ghilgameș
  99. *** o mie și una de nopți
  100. *** cartea lui iov (vechiul testament)
  101. *** mahabharata
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...