poezie mişto

andrei ruse îmi trimite o leapşă cu întrebarea care este ultima poezie pe care-ai citit-o şi te-a impresionat?
momentan, nu mai citesc poezie, dar îmi place să citesc/recitesc din eminescu. totuşi, acum vreau să pun aici o poezie de mircea ivănescu - cel mai mare poet român în viaţă, după mine:

frunze (1978)

aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
mea de acuma mai are
ceva la fel cu cea din copilărie,
când nu ştiam că trece pentru totdeauna
vremea? nu se poate răscumpăra
cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
adevărat nici un gest, chiar aşezat
pe stradă cu capul în mâini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
şi obiectele se fac frunze,
şi se fac frunze.

leapşă la arthur suciu.

tot de la andrei, un teaser:

unde merg joi? la cenaclul SF

la cenacul prospectart. se vor citi 2 povestiri. şi vom comenta/critica. veniţi!

o oază de frumuseţe în bucureşti - muzeul aman

dacă n-aveţi unde vă petrece jumătate de oră şi sunteţi prin centrul bucureştiului - cum mi s-a-ntâmplat mie ieri - e musai să intraţi la muzeul theodor aman, din spatele bibliotecii centrale universitare (str. c. a. rosetti nr.8)

intrarea e liberă, şi muzeul e proaspăt renovat - cu ajutorul ambasadei sua şi a clubului rotary. sunt deschise trei camere şi holul - restul (printre care şi atelierul) e încă în renovare.

în prima sală, sunt câteva gravuri, apoi, în a doua, sunt două mari tablouri - unul nefinalizat (vezi dedesubt), e superb - şi câteva miniaturi, ulei pe lemn. a treia sală are şi ea, desigur :), câteva tablouri.

interiorul, picturile originale restaurate sunt o oază de frumos în bucureştiul nostru. intraţi şi veţi ieşi câştigaţi. tipa-ghid e foarte prietenoasă.


theodor aman a fost întemeietorul şcolii româneşti de belle arte din românia. mai jos, alte două tablouri aflate nu departe, la muzeul de artă.:

sursele tablourilor: 1, 2, 3, 4.

scrisori către un tânăr cititor. scrisoarea I

motto:
astăzi cititorii citesc cărţile care vin din altă parte decât din cultură.
alessandro baricco


dragă colega (dacă-mi permiţi să-ţi spun aşa),
trebuie mai întâi să ştii că opiniile de-aici nu sunt deloc ale unui “literat”, n-am terminat nici o universitate filologică - ceea ce ar putea să mă “acrediteze" e “munca” personală cu cartea, dialogul cu fiecare carte-n parte. dar să purcedem.

m-ai întrebat ce cărţi să citeşti?
înainte de a-ţi răspunde – efort ce va presupune câteva scrisori – dă-mi voie să pornesc de la o altă întrebare:
care este scopul pentru care să citeşti?

eu răspund aşa: eu citesc pentru că vreau să trăiesc; şi nu doar viaţa în care-am intrat acum 33 de ani (una comună, ca a tuturor), ci şi viaţa altora – a sutelor de scriitori, a miilor de personaje. vreau să trăiesc într-o altă dimensiune decât cele concrete, ale spaţiului şi timpului. să iau de undeva alte "experienţe". din lumea morţilor a lui pedro páramo de juan rulfo, din cea a orbilor din eseul despre orbire de jose saramago, să trăiesc experienţa lui cervantes, a lui cide hamete berengeli şi-a lui don quijote însuşi, a annei karenina, a soţului ei alexei karenin, a lui konstantin levin.

vei înţelege din asta că literatura pentru mine e un refugiu. te contrazic. nu. ea e un fel de instrument, cu nenumărate legături cu lumea - ea îmi complică lumea, mi-o-ncifrează - o schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari, cum spune blaga – îmi dă noi perspective asupra lumii.

pentru că literatura e artă. iar arta ce face?
arta mă învaţă. mă învaţă să fiu mai mult decât un om obişnuit. nu e religie, nu mă “salvează”. dar mă îmbogăţeşte. cum?
îmi aduce în faţă neobişnuitul, noi perspective. mă face să “simt” altceva decât prin simţul comun, mă incită, mă obligă să “dialoghez”. nu te incită oare aventurile lui ulise prin mediterana, la troia, cu circe, cu calipso, cu ciclopul, cu poseidon? nu te incită aventurile lui d’artagnan la curtea lui ludovic al XIII-lea, alături de cei 3 muşchetari? nu dialoghezi oare cu ei, ca să le descoperi conştiinţa - prin asta, nu devii altfel? nu te schimbi? nu vrei să te depăşeşti, nu simţi că eşti altfel decât toţi ceilalţi?

dar cum anume să faci asta? şi mai ales cu ajutorul căror cărţi, cum să te fereşti de kitsch-ul literar, îţi voi spune într-o altă scrisoare.

cu mare prietenie, dragos

să ne cunoaştem vecinii prin cultură - maghiarii

pictorul maghiar csontváry kosztka tivadar

este un pictor suprarealist, care se încadrează foarte bine în explorarea îndrăzneaţă a graniţei dintre lumea interioară şi cea exterioară - o realitate (suprarealitate!) nouă fizică şi psihică."

exerciţiu: priviţi cu atenţie şi vedeţi dacă simţiţi transferul din planul timpului/a lumii obişnuite/cotidiene, pe planul altui timp/lumi deosebit/e. (chiar şi prin imagini "bloguite")

diversity reading

leapsa de la raul, un nou oracol. thanks!

1. name the last book by a female author that you’ve read.
intrarea soarelui de cecilia ştefănescu
2. name the last book by an african or african-american author that you’ve read.
o lume se destramă de chinua achebe
3. name one from a latino/a author.
elogiu mamei vitrege de mario vargas llosa.
4. how about one from an asian country or asian-american?
visul crestelor albe de viktor astafiev (deşi sovietic, un autor siberian)
5. what about a GLBT writer?
marcel proust, douglas coupland (cică), virginia woolf, colm toibin.
6. why not name an israeli/arab/turk/persian writer, if you’re feeling lucky?
naghib mahfuz.
7. any other “marginalized” authors you’ve read lately?
peter handke, marginalizat pentru simpatia lui faţă de milosevici.

leapşa merge la ionuca, afreuda, adi, pantacruel, arthur si als.