1 noiembrie 2024
5 octombrie 2024
1 octombrie 2024
farniente
prima zi fără job.
încerc să scap de ușoara angoasă provocată de nesiguranță și de obișnuința de-a avea dintotdeauna job.
am de lucru la teza de doctorat, dar vreau să mă bucur de două trei zile de farniente.
încerc să scap de ușoara angoasă provocată de nesiguranță și de obișnuința de-a avea dintotdeauna job.
am de lucru la teza de doctorat, dar vreau să mă bucur de două trei zile de farniente.
14 septembrie 2024
North by Northwest
Am revăzut pe WBTV după mulți ani, North by Northwest al lui Hitchcock și l-am urmărit din nou pe Cary Grant într-un costum gri (aproape) impecabil cum ia parte la aventura vieții sale cu spioni, război rece, crimă, dragoste, tren, avion, autostradă, hoteluri, restaurante, munții Rushmore, suspans, glumițe și un film de legendă. Bun, bun, foarte bun.
Timp petrecut cu plăcere.
28 iulie 2024
„suferințele tânărului werther“ de johann wolfgang goethe
2. scris la 25 de ani, cuprinde în el exaltările fiecărui om aflat la prima dragoste, nu cred că s-ar mai putea scrie după asta așa ceva - iar meritul lui goethe este c-a reușit s-o facă într-un mod plauzibil. de aceea, romanul parcă nu are vârstă, iar scurtimea se potrivește chiar și unui cititor grăbit, de azi.
uimitor ce influență a avut romanul în epocă - unii chiar s-au sinucis, inspirați de sinuciderea eroului werther, care n-a mai putut suporta faptul că dragostea (chiar și împărtășită) îi rămânea inaccesibilă. însă puterea sentimentelor - amestecul de orgoliu și lipsa de stăpânire - nu-l lăsa să meargă mai departe.
iar ceea ce-i cere iubita lui, lotte, căsătorită cu altul (un om bun și iubitor de altfel), pentru el e ceva imposibil:
Poți și trebuie să mă mai vezi, Werther, numai că e nevoie să te stăpânești! O, de ce oare a trebuit să te naști cu firea asta violentă, cu pasiunea asta nestăpânită care te face să nu mai lași din mânăce ai apucat o dată? [...] Numai o clipă de gândire calmă, Werther! spuse ea. Nu vezi că te amăgești, că te distrugi cu voință? De ce tocmai pe mine, care sunt a altuia? De ce tocmai eu? Tare mă tem că numai faptul că nu poți să mă ai te face să ții atât de mult la dorința asta. (p. 183)
știm că goethe a scris romanul în 4 săptămâni:
Am adunat laolaltă tot ce avea ceva comun cu proiectul meu și am retrăit în închipuire toate întâmplările apropiate ale existenței mel, cărora nu le dădusem încă o întrebuințare poetică. În aceste împrejurări, după multe pregătiri tainice, am scris romanul Werther în patru săptămâni, fără să fi așternut mai dinainte pe hârtie o schiță a întregului sau fără să fi tratat separat vreo parte a lui. [...] Nu puteam să nu dau operei pe care tocmai o scriam acea înflăcărare care șterge orice deosebire dintre poezie și realitate. [...] M-am simțit ca după o spovedanie, din nou voios, liber și pregătit pentru o nouă viață. (p. 169-170, Poezie și adevăr, vol. 3, Editura pentru Literatură, trad. Tudor Vianu)
inspirat dintr-o întâmplare reală, a unui amic care trăia într-un fel de ménage à trois și care s-a sinucis în cele din urmă, goethe s-a folosit de întâmplare pentru scopul său - după părerea mea - de a lecui lumea de sentimentalisme. astfel că ceea ce va scrie mai târziu va fi ceva cumpănit, nu mai puțin poetic, dar ceea ce va deveni în cultura germană și europeană clasic.
3. mi-a plăcut cel mai mult din carte prima parte - descoperirea de către werther / goethe a libertății și a naturii înconjurătoare - principii pe care le descoperise goethe însuși după plecarea din casa părintească din frankfurt (cum arată casa azi link aici).
entuziasmul față de natură poate fi repetat de oricare dintre noi care ajunge în mijlocul ei, înstrăinat de urbanism și de epoca (post)modernă.
Asta m-a întărit în hotărârea mea ca, de aci înainte, să nu mai urmez decât natura. Numai ea este nesfârșit de bogată și numai ea formează pe artistul mare (p. 25)
„Noi, oamenii, începui eu, ne plângem adeseori că zilele bune sunt atât de puține și cele rele atât de multe; dar, după părerea mea, n-avem întotdeauna dreptate. Dacă ne-am bucura cu dragă inimă de lucrurile bune pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi, am avea și puterea să le îndurăm pe cele rele atunci când vin.“ (p. 55-56)
Cred că toată lumea ar trebui să-l citească pe Werther - pentru că-i un roman frumos, mic și puternic sentimental. Poate fi un instrument de a scăpa de sentimentalismele exagerate pe care le avem fiecare dintre noi, după maturitatea emoțională a fiecăruia.
goethe, suferințele tânărului werther, editura rao, bucurești, 1996, trad. alexandru philippide, 220 pagini broșate, coperta de done stan cu un tablou de caspar david friedrich
1 ianuarie 2024
Top 5 cărți citite în 2023
Link youtube aici: https://www.youtube.com/watch?v=8L6lNkFzeSY&t=53s@cartealaminut TOP 5 CĂRȚI 2023 #5pasidebine #chestiilivresti #cartealaminut #dostoievski #booktoker #literature #romanianbooktok #booktok #dostoevsky #guillermoarriaga #janeausten #janeaustentiktok #janeaustenbooks #liucixin #tomsharpe #topbooksof2023 #top #topcarti ♬ sunet original - CarteaLaMinut
17 decembrie 2023
9 decembrie 2023
10 iunie 2023
Cartea la minut: “Demonii” de #Dostoievski
@cartealaminut Cartea la minut: “Demonii” de Dostoievski #CapCut #5pasidebine #booktok#chestiilivresti #booktoker #romanianbooktok #cartealaminut #carti #bookstagram #cartitiktok #recenzii #literature #bookreview #tiktokreview #dostoievski #dostoevsky #readingdostoevsky #demonii ♬ sunet original - CarteaLaMinut
30 ianuarie 2023
28 ianuarie 2023
cum să-l citesc pe Cehov?
CUM NAIBA SĂ CITESC CEHOV?
3 traduceri: una veche - de alice gavrielescu și tatiana panaitescu (polirom, 2009) - și 2 noi - de antoaneta olteanu (allfa, 2012) și de adriana liciu (polirom, 2014, reluată recent într-o antologie la humanitas fiction).
- nu înțeleg al cui e pavilionul: al lui verné, verne sau verno?
- doamna (sau femeia?) era de statură mijlocie sau mică?
- cățelul șpiț era alb sau nu era alb?
stau și mă-ntreb cu care traducere seamănă textul lui Cehov?
și ce să înțeleg eu?
2 decembrie 2022
3 octombrie 2022
12 septembrie 2022
11 septembrie 2022
Câteva chestii livrești din novella Parlayed Letter (Litera din scrisoarea misterioasă) de Alex. Leo Șerban
Lucrare citită în cadrul unui evenment din 2017 de la Fac. de Litere București dedicat romanului polițist.
- Nu, căci a fost scris când autorul lui a trăit în Argentina și în Portugalia.
- Nu, căci a fost scris în limba engleză (titlul original este Parlayed Letter – litera avantajoasă).
- Nu, căci nu există nici un personaj român, în afara unei mențiuni, într-o notă de subsol (a unei oarecare Alexandra Varparonian).
- Da, este un roman românesc, căci autorul său s-a născut și a murit în România.
- Da, dacă-l socotim un omagiu adus întemeietorului genului, Edgar Allan Poe, care a scris povestirea The Purloined Letter, tradusă la noi Scrisoarea furată, a treia povestire ce-l are ca personaj pe C. Auguste Dupin, personajul detectiv avant la lettre. Scriitorul american Edgar Poe își intitula nuvela „analitică” (ratiocinative) – în sensul folosirii unei intrigi pur intelectuale, anume „identificarea intelectului analistului cu cel al adversarului său” (1).
- Da, dacă-l socotim un omagiu adus scriitorului Fernando Pessoa, autor și de povestiri polițiste, ce-l au ca personaj pe Abilio Fernandes Quaresma, detectivul-logician care „rezolvă problemele […] fără măcar să se mişte din fotoliu”, care rezolvă și el enigme ca, de exemplu, în povestirile Pergamentul furat sau (sic!) Scrisoarea magică (2).
- Da, dacă folosim sintagma engleză who dunn it? (cine-a făcut-o?). Căci nu știm decât la final. Avem atâtea personaje că ne-mpiedicăm de ele și ne zăpăcesc de cap de nu mai știi cine e cine, cine ce face și de ce face?
- Am putea numi acest micro-roman și un „roman de mistere”, căci unul din personajele secundare, Alesteir Crowley, un autor real pe care scriitorul portughez Fernando Pessoa îl menționează în două articole, era poet, ocultist și om al misterului(3) , așa încât iată-l pe Alex. Leo Șerban să arunce destule elemente de ocultism, mai ales de ocultism livresc.
Oricum am încadra această operă jucăușă a lui Alex. Leo Șerban, există o adevărată alchimie în metoda cu care își construiește intriga. Și, așa cum alchimistul își propunea să se dezvolte pe sine, și autorul nostru își adună noțiunile cele mai dragi – scriitori, opere, jocuri livrești, intertextualități. De exemplu:
- Ia un scriitor favorit, argentinian celebru, Jorge Luis Borges, care a locuit în Buenos Aires, cunoscut pentru povestirile sale livrești pline de construcții fantasmagorice, din care una, folositoare lui Alex. Leo Șerban, este Borges și eu(4), în care personajul Borges nu e el, ci dedublarea sa.
- Ia un personaj, Franz Osberg (anagrama lui borges) – alias Peter sau Gerhard – care descoperă o scrisoare. El este urmărit de Interpol pentru că face negoț cu falsuri artistice (Alex. Leo Șerban a fost și curator de artă). Ei bine, ajuns în Buenos Aires, lui Oseberg acesta în mâini (de fapt, îi urcă în mâini) scrisoarea misterioasă din titlu.
- Mai ia un scriitor portughez celebru (postum), Fernado Pessoa, care a locuit în Lisabona, cunoscut ca inventator al așa-zișilor heteronimi, cu care-și semna operele, heteronimi cărora le construia și biografii ficționale. Astfel, îi avem pe Alvaro de Campos, Alberto Caeiro, Ricardo Reis, care-i ies tustrei din cap.
Vă imaginați, că ar fi fost de neconceput ca vreunul dintre heteronimii lui Pessoa să se țină deoparte în timp ce Poetul se lansa în aventura vieții lui! Freneticul, poznașul de Campos, urmat spontan de naturalul și terestrul Caeiro și de sofisticatul Reis făceau cu schimbul – fiecare în partea lui de creier – în urmărirea deplasării transatlantice a cafenelei... (p. 135)
- Mai ia ideea unei întâlniri ucronice a celor doi scriitori în Buenos Aires, pe modelul întâlnirii – nereușite – dintre Marcel Proust și James Joyce. Doar că, deși în realitate Pessoa era cu unsprezece ani mai bătrân decât Borges, în momentul întâlnirii din carte, Borges este cel mai bătrân (are șaizeci și ceva de ani, iar Pessoa, patruzeci și ceva). Doar în ficțiune, orice e posibil.
- Se mai inventează trei „mușchetari”, agenți de la Interpol, schilozi, dar porecliți de un șef cinefil cu numele unor personaje Ross Greenstreet, Greg Morley și Bob Ratoff.
- Se mai iau câteva idei: călătoria în timp și în spațiu prin forțe magnetice, o scrisoare misterioasă plină de litera „o”, o posibilă comoară.
- Se iau locuri cunoscute și dragi autorului, unde s-a retras în ultimii săi ani de viață: străzi din Lisabona și Buenos Aires.
După ce se iau cele de mai sus, se adaugă alte ingrediente și se amestecă într-o supă livrescă, de mai mare amuzamentul, astfel că găsim la un moment dat următoarea scenă care mie mi-a plăcut foarte mult, de m-a făcut cu capul:
Într-un magazin de antichități din Buenos Aires, naratorul ne face să vedem următoarea scenă: o statuie obeză a lui Buddha, care-l are în brațe, ca în statuia Pieta a lui Michelangelo, pe personajul Franz Osberg. În fața scenei stau și se uită Borges și Pessoa. Vedem deci patru personaje: Buddha, Osberg, Borges și Pessoa.
Dar, de fapt, sunt zece, căci în statuia lui Buddha mai stau ascunși, înghesuiți și transpirați, cei trei mușchetari, agenți de la Interpol: Ross, Greg și Bob. Să nu neglijăm capul lui Pessoa, în care sunt alți trei: Alvaro de Campos, Alberto Caeiro, Ricardo Reis. Plus Borges.
Iar dacă socotim că Osberg e tot Borges, putem scădea unul și astfel, sunt nouă.
Parafrazând titlul unei povestiri de Borges, acțiunea romanului se bifurcă, trifurcă, tetrafurcă, se pentafurcă, ca într-un joc logic, pe mai multe niveluri, de-ți trebuie o mare lucidez mental, să-ți dai seama ce înseamnă toate astea.
De aici, vreau să subliniez două perspective comune oricărui roman polițist.
UNU. Enigma ca joc mental
„Toată încâlceala – în cazul romanului nostru, bifurcațiile, trifurcațiile, tetrafurcațiile etc. – e, pur și simplu, rodul minților noastre. Cu cât ne-am adâncit în poveste, cu atât a devenit mai complicată. Suntem ca acul în carul cu fân, străduindu-ne să ieșim la suprafață; dar fânul e propria noastră imaginație, alimentată constant de informații.” (p. 224)
În romanul Litera din scrisoarea misterioasă, acul e, firește, o literă, litera „o”. Literă teroretic ascunsă, însă vizibilă peste tot pe tot parcursul romanului: în Pessoa, Borges, Lisabona, Buenos Aires etc., până la Leo Șerban. Ce se întâmplă cu această literă, aș face prea multe spoilere.
Doar amintesc o idee importantă, idee preluată de la Edgar Allen Poe, din povestirea lui cu scrisoarea: aceea că, pentru a ascunde un lucru, cea mai simplă metodă este de a-l pune cât mai la vedere. Iar pentru zilele noastre – romanul lui Alex. Leo Șerban poate fi o operă deschisă rescrisă a lui Edgar Allan Poe – „cea mai bună cale de a ascunde informații este aceea de a furniza prea multe informații”(5).
Să preluăm această idee și în viața noastră și să căutăm ce se ascunde dincolo de prea multele informații ce ne bombardează viața.
DOI. Nivelurile narative ale romanului polițist
În mod analitic, ratiocinative, pot întocmi următoarea schemă, similară majorității romanelor polițiste (6):
Autor concret (persoana autorului Alex. Leo Șerban, persoana lui Fernado Pessoa, a lui Poe, a Agathei Christie)
______________________________________________________________
↓ Autorul abstract cu nume fictiv (pseudonimul autorului, Alexander Search, Adson de Melk (Numele trandafirului), orice heteronim al lui Pessoa)
↓ Naratorul (omniștient)
↓ Povestirea ca atare, universul povestit (intriga fictivă): Toate personajele care caută dezlegarea enigmei
↓ Universul citat (locurile reale ale povestirii, unele persoane reale)
↓ Narantul (dr. Watson, cǎpitanul Arthur Hastings)
↓ Cititorul abstract – căruia i se adresează autorul abstract (un cititor ideal care ar cunoaște referințele și care ar urmări toate informațiile care duc la informația esențială
↓ Cititorul concret (eu, tu, el, ea)
Închei, invitându-vă să citiți această mică operă postumă a lui Alex. Leo Șerban, cunoscut la noi mai mult în calitate de critic de film, jurnalist cultural, traducător, dandy invertit, iar, în cazul de față, autor de novella enigmistică. Și – doresc să amintesc, ca bloggăr, unul dintre puținii intelectuali de elită români, ce s-au aplecat de timpuriu asupra fenomenului online – forumuri, bloguri, twitter.
__________________________________
Note:
(1) Scrisoarea furată, în E. A. Poe, Misterul lui Marie Roget, Ed. Polirom, Iași, 2008, trad. Liviu Cotrău, p. 210.
(2) A se vedea volumul Fernando Pessoa, Quaresma, descifrator, Ed. Humanitas, Buc., 2016.
(3) [Oare Aleister Crowley a fost asasinat? Interviu cu Fernando Pessoa], în Cronica vieții care trece, Ed. Humanitas, București, trad. Dinu Flămând, p. 176.
(4) Borges și eu, în Jorge Luis Borges, Opere 2, Ed. Univers, Buc., 1999, p. 162
(5) Alex. Leo Șerban, Litera din scrisoarea misterioasă, Ed. Polirom, Iași, 2011, trad. din limba engleză de Antoaneta Ralian, p. 224.
(6) După Jaap Lindvelt, Eseu de tipologie narativă, Corti, 1981, ap. Bernard Valette, Romanul, Ed. Cartea românească, Buc., trad. Gabriela Abăluță, p. 123.
3 septembrie 2022
3 iunie 2022
Cărți de și despre #MicheldeMontaigne
Cărți de și despre Michel de Montaigne apărute în ultimii 3 ani în România.
Sunt bucuros că apariția primelor patru mi se datorează, a treia și-a patra fiind traduse chiar de mine ;)
15 aprilie 2022
un nou pynchon la polirom
va apărea la polirom o nouă traducere în românește din autorul american cult thomas pynchon. este vorba despre penultimul lui roman, unul din cele mai accesibile, viciu ascuns (inherent vice).
alături de traducătorii geta dumitriu (strigarea lotului 49), horia popescu (v.) și rareș moldovan (curcubeul gravitației), traducătorilor de pynchon li se adaugă acum dan croitoru. 
10 aprilie 2022
9 aprilie 2022
#citesckafka #kafka
#citesckafka #franzkafka #kafka #germanliterature #czechliterature #masterpiece #bookstagram #bookstagrammer #romanianbookstagram #romanianbookstagrammer #cofeeandbooks #booksandcoffee #ilovebooks #ilovecoffee #personallibrary #chestiilivresti @editura_litera
8 aprilie 2022
6 aprilie 2022
„o vară cu montaigne“ de antoine compagnon
antoine compagnon, o vară cu montaigne
editura cartea românească educațional, iași, 2022, 140 36 lei
când în 2016, băgat în citirea și traducerea lui Montaigne, citisem și cărțulia criticului antoine compagnon un été avec montaigne și când, tot în același an, îl ascultam pe autor în direct la humanitas cișmigiu și institutul francez, nu mă gândeam că, cinci ani mai târziu, voi traduce această carte în românește.
căci, în concediul de vară al anului trecut, m-am apucat de plăcere la această traducere, încurajat de editoarea simona modreanu de la iași. nu mai spun cu ce bucurie am făcut-o, admirându-l atât pe autor - între timp membru al academiei franceze, specialist în proust și montaigne - cât și pe cel despre care vorbește.
cartea este transpunerea unei emisiuni de vară la postul de radio france inter, (varianta radiofonică a cărții poate fi ascultată aici) pe câteva teme - în capitole scurtisime - pe care eseistul renașterii le tratează în Eseurile sale: conversație, schimbare, canibalii indieni, călărit, căderea unui dinte, despre un hermafrodit, coșmar, război și pace, cititoare, prieteni, cărți etc.
probabil reușita cărții constă în comentarea scurtă, AMUZANTĂ și pe înțelesul tuturor a acestor teme.
cartea a avut un tiraj care-a depășit 250 000 de exemplare!
Să aleg în jur de patruzeci de pasaje formate doar din câteva rânduri, cu scopul de-a le comenta pe scurt, arătându-le în același timp și profunzimea istorică și relevanța actuală părea un pariu pierdut de la început. Trebuia oare să aleg pagini la-ntâmplare, așa cum făcuse Sfântul Augustin când deschidea Biblia? Sau să cer unei mâini necunoscătoare să le-aleagă? Să trec în galop prin marile teme ale operei? Sau să ofer o imagine de ansamblu a bogăției și varietății ei? Ori să mă mulțumesc a mă limita doar la unele din fragmentele mele preferate, fără să-mi fac prea multe griji despre unitate sau exhausitivitate? Așa încât, până la urmă, le-am făcut pe toate, fără ordine sau premeditare.
2 aprilie 2022
Despre traduceri: „Al doilea sex“ de Simone de Beauvoir
a apărut recent la editura humanitas o traducere nouă din „al doilea sex“ de simone de beauvoir, așa-zis manifest al feminismului. prima traducere, din 1998, de la editura univers - la care a contribuit fundația soroș - e o raritate prin anticariate și se vinde la prețuri neverosimile.
e bine că s-a reeditat, evident. probabil că ediția va avea tot un preț mare, poate va fi și cartonată, pentru a rupe gura cumpărătorului de cărți de lux.
obsedat însă de traducerile de la noi, am luat cele două ediții - a volumului 2 - și le-am comparat cu originalul. traducerea de la univers aparține dianei bolcu. cea de la humanitas aparține iulianei glăvan și cristinei balinte.
concluzii:
traducerea de la editura univers este mai fidelă originalului, îi menține majoritatea cuvintelor, în vreme ce la editura humanitas unele cuvinte sunt „neaoșizate“ - poate pentru că trebuia să se diferențieze prin ceva, ca să nu fie identică:
- pietrificat pentru pétrifier (la humanitas, încremenit)
- fuziune pentru fusion (la humanitas, contopirea)
- stadiu pentru stade (la humanitas, etapă)
- declară pentru déclarent (la humanitas, spun)
- împiedica pentru trébacher (poticni) - (la humanitas, poate interveni ceva - sic!)
- menține perfectul compus (i-a amuzat) pentru a amusé (la humanitas e la prezent, îi amuză)
preferința mea rămâne pentru prima variantă, menținându-mi impresia că citesc chiar originalul.
ceea ce nu prea înțeleg de ce-a fost nevoie de două traducătoare și două redactoare ca să se-nlocuiască doar câteva cuvinte dintr-o traducere veche!
19 martie 2022
28 februarie 2022
21 februarie 2022
19 februarie 2022
13 februarie 2022
30 ianuarie 2022
28 ianuarie 2022
23 ianuarie 2022
14 ianuarie 2022
Libraria Buchholz, Calea Victoriei, București
Libraria Buchholz, Calea Victoriei, nr.45, anul 1942. (sursa) Acum, magazin de obiecte bisericești de la Kretzulescu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
