copiez mai jos
scena faimoasă a sexului din trăsură între doamna Bovary și amantul ei, léon dupuis, străbătând străzile din rouen și din afara lui.
Se întoarse; și atunci, fără pătinire sau vreo direcție, [trăsura] vagabondă la-ntâmplare. Putu fi văzută la Saint-Pol, la Lescure, la Mont Gargan, la Rouge-Mare, în piața Gaillard-bois; pe strada Maladrerie, pe strada Dinanderie, în față la Saint-Romain, Saint-Vivien, Saint-Maclou, Saint-Nicaise, — în fața Vămii, — la Basse Vieille-Tour, la Trois-Pipes și la Cimitirul Monumental. Din când în cînd, birjarul de pe capră arunca priviri disperate înspre cârciumi. Nu înțelegea ce furie a locomoției îi împingea pe oamenii ăștia să nu mai vrea să se oprească. Mai făcea câte-o-ncercare, dar imediat auzea în spatele lui exclamații furioase. Atunci dădea bice mai tare celor două mârțoage toate o sudoare, dar fără să ia aminte la hârtoape, agățând ici-colo cu roțile, fără să-i pese, demoralizat, și aproape plângând de sete, de oboseală și de tristețe.
Și în port, în mijlocul camioanelor și a butoaielor, și pe străzi, la colțul bornelor, burghezii căscau ochii mari, uimiți în fața acestui lucru atât de extraordinar în provincie, o trăsură cu storuri trase, care apărea așa în mod continuu, mai închisă ca un mormânt și clătinată ca o corabie.
O dată, în miezul zilei, în plin câmp, când soarele își arunca cel mai tare razele contra vechilor lămpi argintii, o mână goală ieși de sub perdeluțele de pânză galbenă și aruncă cu ferfenițe de hârtie, care se împrăștiau în vânt și se-abăteau departe ca niște fluturi albi, pe un câmp de trifoi roșu în floare.
Apoi, pe la șase, trăsura se opri pe o străduță din cartierul Beauvoisine și din ea coborî o femeie care mergea cu voalul lăsat, fără să întoarcă capul.*
(traducerea mea)
mi se pare o scenă plină de
ironie fină.
în prima parte avem
perspectiva birjarului, participant '"activ" la scenă. neobișnuit cu un așa itinerar absurd, el se vede implicat într-o furie a locomoției, acolo unde era
o furie a sexului. cine mai văzuse la rouen o partidă de sex într-o trăsură? a se remarca indiciul "mârțoagelor tot o sudoare".
în a doua parte avem
perspectiva trecătorilor burghezi, care văd cum o trăsură se tot învârte în mod ciudat în cerc, fără motiv. printre ei, se află poate și flaubert însuși, care vine să pună punctul pe i: o fi partida de sex ascunsă ca un mormânt - sexul burghez e trist ca un mormânt, plin de prejudecăți și meschinărie - , dar ea duce departe, ca o corabie; ea poate duce și la rău de mare, prin hâțânarea trupurilor.
apoi mersul "rușinos" al emmei, după partida cu tânărul léon, înseamnă revenirea personajului la sumbra viață burgheză, la viața de familie, rolul ei de femeie respectabilă, anonimă. ea nu întoarce capul - semn sau al regretului, sau al nostalgiei -, merge înainte. voalul acoperă - doar parțial - ceea ce s-ar putea vedea: o față luminată de amor? una satisfăcută de sex? una obosită de efort? una întristată de întoarcere?
o imagine minunată, a ferfenițelo
r de hârtie (déchirures
de papier) aruncate pe câmp, în trifoiul roșu - de ce roșu? -
îmi este totuși ascunsă. deși a constituit un element al procesului de
ultraj, iar unii exegeți amintesc simetria cu fluturii negri din scena
căsătoriei emmei, când aceasta aruncă buchetul. să reprezinte imaginea seminţei ţâşnite în carnea roşie?
sau o avea alt rost?
___________________________________________
*Elle revint; et alors, sans parti pris ni direction, au hasard, elle
vagabonda. On la vit à Saint-Pol, à Lescure, au mont Gargan, à la
Rouge-Mare, et place du Gaillard-bois; rue Maladrerie, rue Dinanderie,
devant Saint-Romain, Saint-Vivien, Saint-Maclou, Saint-Nicaise, — devant
la Douane, — à la basse Vieille-Tour, aux Trois-Pipes et au Cimetière
Monumental. De temps à autre, le cocher sur son siège jetait aux
cabarets des regards désespérés. Il ne comprenait pas quelle fureur de
la locomotion poussait ces individus à ne vouloir point s'arrêter. Il
essayait quelquefois, et aussitôt il entendait derrière lui partir des
exclamations de colère. Alors il cinglait de plus belle ses deux rosses
tout en sueur, mais sans prendre garde aux cahots, accrochant par-ci
par- là, ne s'en souciant, démoralisé, et presque pleurant de soif, de
fatigue et de tristesse.
Et sur le port, au milieu des camions et des barriques, et dans les
rues, au coin des bornes, les bourgeois ouvraient de grands yeux ébahis
devant cette chose si extraordinaire en province, une voiture à stores
tendus, et qui apparaissait ainsi continuellement, plus close qu'un
tombeau et ballottée comme un navire.
Une fois, au milieu du jour, en pleine campagne, au moment où le soleil
dardait le plus fort contre les vieilles lanternes argentées, une main
nue passa sous les petits rideaux de toile jaune et jeta des déchirures
de papier, qui se dispersèrent au vent et s'abattirent plus loin, comme
des papillons blancs, sur un champ de trèfles rouges tout en fleur.
Puis, vers six heures, la voiture s'arrêta dans une ruelle du quartier
Beauvoisine, et une femme en descendit qui marchait le voile baissé,
sans détourner la tête.
