săptămâna sabatică

poate că remuşcarea mea că nu am făcut mare lucru în această scurtă zăbavă de 8 zile - nici măcar un sfert din ce mi-am propus: de pildă, n-am terminat maestrul şi margareta de numai 400 de pagini - e complet nefondată, însă pot scrie aici ce am făcut:

m-am desprins de grijile de la serviciu (pe care le-am lămurit, din fericire, înainte), de grijile casnice (plata chiriei şi a dărilor lumeşti), de târguiala shopping-ului - de pildă, am luat  bradul la primul preţ cerut -, de organizarea vreunui eveniment, de pregătirea vreunei călătorii, de vreun "hai să" din partea cuiva.

n-am ieşit din casă vreo 5 zile, am trântorit în pijama şi bărbos, n-am respectat vreo oră de somn sau de ospăţ, mi-am neglijat prietenii (doar nu credeţi că semeseurile înseamnă mare sinchiseală), mi-am neglijat lecturile, până şi calculatorul a stat mut o zi întreagă.  

linişte. odihnă. repaus. ceva teve (nu credeam că mă poate distra atâta halul de talcioc care-a devenit teveul), un bulgakov subţire, şuete cu părinţii (nu înţeleg cum îi plictisesc pe unii părinţii), o promenadă geroasă într-o constanţă pustie, un film bun torrentat, chiar spălatul vaselor pentru că nu trebuie (oh, cât am uitat cuvântul trebuie!) - totul fost o ieşire din timpul rutinat cu care mă lupt zi de zi (şi cu care mai câştig uneori lupte).

j'ai pris les choses à la légère.

asta cred că însemnă sărbătoare şi pace. până la urmă, şi Dumnezeu s-a odihnit în ultima zi, după toate lucrările pe care le-a făcut -

la multi ani!

câteva filmele twitterite

arca rusească (pусский ковчег), 2002, imdb - marchizul de custine are dreptate, cu tot cu sokurov. de văzut prima jumătate.

vechea metresă (une vieille maitresse), 2007, imdb - după barbey d’aurevilly, cum să nu rămânem cu amanta, când aceasta e asia argento? comme ci comme ça.

bătălia de la stânca roşie (chì bì zhī zhàn), 2008, imdb - unde john woo ne arată că prin anii 200 înainte de Cristos, chinezii erau la sute de ani distanţă înainte. pentru tineri, pasionant!

eu sunt dragostea (io sono l'amore), 2009, imdb - un film fabulos, despre cum plâng bogaţii şi fug pentru dragoste. unele scene, de legendă!  (vezi mai jos)

howl, 2010, imdb - film semi-documentar despre opera şi viaţa lui allen ginsberg. james franco ca james franco, dar animaţia după eric drooke face tot filmul. recomandat!

odă despre destin

pentru că şi eu cred în soartă, ce e mai potrivit la acest sfârşit de an şi începutul altuia decât o odă a lui fernando pessoa / ricardo reis despre soartă?:

Cada um cumpre o destino que lhe cumpre,
E deseja o destino que deseja;
   Nem cumpre o que deseja,
   Nem deseja o que cumpre.


Como as pedras na orla dos canteiros
O Fado nos dispõe, e ali ficamos;
   Que a Sorte nos fez postos
   Onde houvemos de sê-lo.


Não tenhamos melhor conhecimento
Do que nos coube que de que nos coube.
   Cumpramos o que somos.
   Nada mais nos é dado.
_____________________________

Fiecare împlineşte destinul care îl împlineşte,
Şi îşi doreşte destinul pe care şi-l doreşte;
   Nu împlineşte ceea ce îşi doreşte
   Nici nu-şi doreşte ceea ce împlineşte.

Precum pietrele mărginind straturile de flori
Ne-a rânduit şi pe noi Fatumul, şi aici rămânem;
   Căci Soarta ne-a aşezat
   Acolo unde aveam să fim.

Nu am putea dobândi o mai bună cunoaştere
Despre ce ni se întâmplă decât prin cele ce ni se întâmplă.
   Să împlinim deci ceea ce suntem.
   Nu ne-a fost dat nimic mai mult.

traducere de dinu flămând, în
fernardo pessoa (ricardo reis), ode şi alte poeme (odes e outros poemas), editura paralela 45, piteşti, 2004, p.34

recensământul lecturilor pe 2010

din totalul de vreo 70 de volume câte am citit în 2010 (despre toate aproape am scris pe acest blog), am întocmit un top aproximativ:

1. austerlitz de w.g. sebald pentru a descoperi un autor neamţ genial
2. cevengur de andrei platonov, pentru idealismul comunismului, din păcate, imposibil
3. pielea de curzio malaparte pentru adevărata faţă a războiului european
4. lanark de alasdair gray, pentru fanasticul dintr-însa
5. ambasadorul de ioan mihai cochinescu, pentru surpriza-surprizelor
6. rădăcina de bucsau de o. nimigean, pentru reînvierea romanului metafizic

în poezie, surpriza de a-l descoperi pe hans magnus enzensberger.

m-au încântat, de asemenea, câţiva clasici:
mă bucură reuşita recitirii, într-o nouă perspectivă, a lui don quijote în primăvară
2. în răspăr de j.-k. huysmans, pentru că e o capodoperă a modernităţii
3. roşu şi negru de stendhal, pentru actualitatea psihologică a personajelor
4. molloy de beckett, pentru că mi-a arătat că mai mult de-atât, în proză nu se poate



pentru 2011, îmi propun câteva lecturi mai precise:
- ulise de joyce
- recitirea lui kafka
- câteva volume de proust
- să citesc - până la urmă - persuasiunea lui austen
precum şi niscaiva lecturi filozofice ce-mi stau pe cap neterminate:
- despre democraţie în america a lui tocqueville
- cercetările filozofice ale lui wittgenstein
                             plus mondenităţurile care o să mai pice...

o biată femeie

principesa de montpensier este o nuvelă de nici 30 de pagini, o operă de ficţiune a scriitoarei de secol 17, doamna marie-madeleine de lafayette, contemporană cu pascal şi bună prietenă cu la rochefoucauld. francezii au ştiut s-o ecranizeze anul ăsta de-a ajuns şi la cannes.

aş începe cu morala de la sfârşit a micii nuvele, aceea că principesa de montpensier, una dintre cele mai frumoase principese de pe pământ, ar fi fost fără îndoială şi cea mai fericită, dacă virtutea şi prudenţa i-ar fi călăuzit toate faptele. (p.67)

dar până la urmă ce a făcut?
a fost iubită de 4 bărbaţi deodată: tânărul prinţ de montpensier, mai vârstnicul prieten al acestuia, contele de chabanes, ducele de guise şi viitorul rege, ducele de anjou. toate acestea, într-o epocă sălbatică, a războaielor religioase.

împăcată cu hotărârea părinţilor de a se mărita cu tânărul prinţ, principesa îşi uită repede prima dragoste copilărească şi întâmpină cu linişte şi răceală efuziunile unul al treilea pretendent. vederea însă întâmplătoare a fostului iubit o surprinde şi-i dă o tulburare ce o face să roşească şi să apară în ochii celorlalţi de o frumuseţe nepământeană. caută să se înfrâneze şi să rămână mândră, dar declaraţiile acestuia o uimesc şi o tulbură iar. iar miile de dovezi ale dragostei o fac să simtă în adâncul inimii ceva din ceea ce fusese odinioară. o trădare o face să se simtă jignită şi aproape mâhnită că se putuse înşela singură, însă o confirmare a dragostei iubitului îi provoacă o încurcătură între dragoste şi datoria de soaţă. sacrificiul social al iubitului, adică puterea pe care o vedea că o are asupra lui o face să cedeze.

îngenunchierea la picioarele ei şi declaraţiile înfocate au o singură urmare: îi îngădui iubitului s-o iubească şi-i dădu voie să creadă că iubirea lui nu o va lăsa indiferentă. de-acum, nu va şti de nimic altceva decât de dragostea ei. lucrurile se vor precipita repede iar finalul e unul singur, principesa va muri din pasiune, căci unii bărbaţii sunt uşuratici iar unele femei, frivole.

m-a încântat măiestria cu care scriitoarea a surprins treptele psihologice ale unei femei nefericite împărţită de 4 bărbaţi. era greu şi cu unul singur, când femeile se plictiseau şi, fără prea multă educaţie sentimentală, trebuiau să facă faţă unei vieţi dure. acuma, femeile au carieră, drepturi, educaţie, dar cu cât sunt mai fericite decât principesa de montpensier? e-adevărat, n-am întâlnit pe vreo tânără astăzi să moară de inimă rea.

o altă impresie la mădălina.

doamna de lafayette, principesa de montpensier (la princesse de montpensier), în principesa de montpensier. zaïde. principesa de clèves. istoria henriettei de anglia. contesa de tende, editura univers, bucureşti, 1984, traducere de dolores toma, 27 de pagini

coperta de val munteanu

desenul din mijloc este coperta ediţiei de buzunar apărute cu prilejul ecranizării romanului - saitul filmului aici, cu multe "resurse pedagogice vizavi de roman".

crăciunul

este denumirea dată sărbătorii naşterii domnului Isus Cristos, celebrată în calendarul creştin la 25 decembrie. stabilirea datei naşterii Mântuitorului şi a zilei sărbătoririi acestui eveniment au în creştinism o îndelungată şi foarte complicată istorie. cert este că biserica creştină a stabilit această dată ca să contracareze toate sărbătorile păgâne, dedicate solstiţiului de iarnă, de tipul sol invictus în mitraismul persan, ce a pătruns şi în lumea antică a europei, a saturnaliilor romane etc. nu mai puţin complicată este denumirea populară a acestei sărbători. cuvântul crăciun se întâlneşte la români, precum şi la o seamă de popoare slave sau neslave din jurul nostru. se presuspuen, după unii, că are o origine latină - creatio (naştere), calatio (convocare), quartum jejiunium (al patrulea post), una slavă - karacun (sărbătoarea solstiţiului de iarnă; moarte năprasnică sau spirit al morţii) sau albaneză - kercum (buturugă). tot mai mulţi adepţi câştigă teoria caracterului autohton, traco-dacic, al acestei sărbători a solstiţiului de iarnă, în care rolul principal îl juca cultul buturugii sacre, aprinsă ritual pentru a stimula soarele slăbit de puteri în anotimpul rece (gh. muşu, mihai coman). în orice caz, se poate afirma că în credeinţele şi obiceiurile populare legate de sărbătoarea crăciunului s-au păstrat cele mai multe elemente precreştine din toate marile praznice bisericeşti de peste an.

seara crăciunului (seara de ajun) deschidea şirul sărbătorilor de iarnă, care ţineau 12 zile şi se terminau în ajunul bobotezei. la mujloc cădea anul nou, marcând renovarea timpului. conform unui scenariu mitic universal, toate acţiunile rituale din această perioadă de renovare a timpului aveau la bază ideea coborârii lumii în haos şi reinstaurarea unei noi ordini cosmice. cele 12 zile constituiau o perioadă de timp impur, periculos, deoarece se desfiinţează graniţele dintre lumea de aici şi lumea de dincolo. este timpul prielnic tuturor actelor de magie agrară, medicală, erotică şi actelor divinatorii sau ofrandelor destinate cultului strămoşilor. e perioada colindelor, procesiunilor şi jocurilor cu măşti (capra, turca, brezaia), a sorcovei şi pluguşorului etc. mitologemul lui moş-ajun, ca şi legendele referitoare la crăciun şi crăciuneasa, atestă vechimea considerabilă a acestei sărbători având în componenţa ei cultul soarelui şi cultul strămoşilor arboricoli. despre acest cult străvechi vorbesc şi elementele magico-rituale implicate în sărbătoarea crăciunului: 

1. arderea buşteanului

2. roţile de foc rostogolite de pe dealuri

3. colacii de crăciun imitând forma soarelui

4. împodobirea bradului sacru etc.

ivan evseev, dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, editura amarcord, timişoara, 1998, p.98-99