anul acesta, editura humanitas a împlinit 20 de ani, prilej cu care îmi face plăcere să evoc câteva amintiri ce ţin de istoria mea humanitas, cea de la 1995 încoace.
prima mea carte citită scoasă de humanitas a fost memoriile în 2 volume ale lui mircea eliade, cartea cu pagini maronii (ulterior am luat-o într-o ediţie mai bună, într-un volum) care m-a influenţat cel mai mult în viaţă, a fost pragul dintre adolescenţă şi maturitate, intrarea mea în lume. a urmat, fireşte, întreaga serie eliade, albă, cu cotor grena, al cărei ultim volum de publicistică eliadescă am luat-o ziele-astea la preţ redus.
cultura mea filozofică se leagă de seria paradigme, cartonată şi frumoasă în care am citit nietzsche, confucius, heidegger, wittgenstein, tocqueville. seria φ în care am citit platon, aristotel, noica, heine, chiar şi thomas mann, apoi toată seria lui pleşu, terra lucida, cu lao zi, schuon, zimmer şi câte şi mai câte... tratatele de greacă veche, de filozofie a evului mediu (etienne gilson), de istorie a religiilor.
istoria lui vlad georgescu a fost cea dintâi istorie adevărată pe care am citit-o despre români. a apărut apoi voga lui patapievici, cartea lui de politice - aer proaspăt în regimul îmbâcsit al lui iliescu - apoi seria lui de istorie a ideilor - cu nakamura, koestler, muchembled, yates.
pot spune că mi-am făcut cultura generală şi educaţia umanistă în bună parte cu volumele editurii humanitas. este unul dintre cele mai bune lucuri care mi s-au întâmplat după comunism. deşi între timp cărţile humanitas s-au mai schimbat, la fel copertele, dragostea faţă de cultură nu.
aşa că doresc editurii humanitas viaţă lungă, de dragul atâtor cărţi cu emblema H pe care le-am căutat prin librării, cărţi pe care le toptaneam cu preţ redus de prin primele târguri de carte apărute la noi, cărţi pe care mă iscăleam frumos, cărţi care acum mi se-ngălbenesc şi-n blibliotecă şi-n memorie.
voi aveţi vreo istorie legată de cărţile humanitas?
notă: acesta nu este un advertorial plătit.
