eu ştiu şi am dovezile. eu ştiu care este originea economiilor şi unde încep să prindă miros. mirosul afirmării şi al victoriei. eu ştiu ce anume se prelinge din profit. eu ştiu. iar adevărul cuvântului nu te face prizonier, deoarece devorează totul şi face dovada tuturor lucrurilor. şi nu trebuie să târască după el contra-dovezi şi să administreze probatorii. observă, cântăreşte, priveşte, ascultă, ştie. nu condamnă la închisoare şi martorii nu retractează. nimeni nu colaborează cu justiţia. eu ştiu şi am dovezile. eu ştiu unde dispar paginile manualelor de economie, transformându-şi fractalii în materie, lucruri, fier, timp şi contracte. eu ştiu. dovezile nu sunt ascunse pe in stick usb ascuns în gropi sub pământ... dovezile sunt irefutabile, deoarece sunt parţiale, filmate cu irisul ochilor, spuse prin cuvinte şi călite de emoţiile care au ricoşat pe fier şi lemn... eu ştiu şi am dovezile. şi deci povestesc. despre aceste adevăruri. (p.255-256)
împreună cu filmul gomora, cartea mi-a întregit imaginea blestemată a unei lumi infernale, deci reale, care nu e foarte departe de a noastră.
faţa ascunsă a lumii aparente, mediatizate şi cosmetizate în care trăim. e cealaltă lume. de care nu ne place să vorbim şi să auzim. dar roberto saviano nu e ca noi.
el ia un personaj - pe el însuşi - şi-l infiltrează în traficul cu produse chinezeşti ce intră-n europa prin napoli la preţuri de nimic şi ies la preţuri exorbitante; îl plimbă prin familiile napolitane unde cel puţin 2 membri sunt cocainomani sau heroinomani (o pastilă de un euro - cofeină, glucoză, manitol, paracetamol, lidocaină, benzocaină, amfetamină - e vândută cu 15 euro); îl pune între femeile care dacă nu sunt victime sau mame de victime, sunt şefi de clanuri mafiote; îl pune printre adolescenţii care sunt cei mai buni dileri de cocaină; îl infiltrează în traficul cu halaşnikovuri, cu betoane, cu deşeuri radioactive; îi aminteşte de preoţi - don pepino diana - ucişi pentru credinţa lor.
o lume plină de clanuri, familii, omoruri, boşi, faide (= luptă între familii sau grupuri rivale). vieţile se trăiesc după scarface, viaţa se ia după pulp fiction, cu citate din iezechiel 25,17.
unde se torturează prin tăierea urechilor, retezarea limbii, sfărâmarea încheieturilor mâinilor, scoaterea ochilor cu şurubelniţa, de viu, când încă eşti treaz şi conştient. prin zdrobirea feţei cu ciocanul şi crestarea cu cuţitul a unei cruci pe buze.
se moare pentru un da sau pentru un nu, oamenii îşi pierd viaţa din cauza unui ordin sau al alegerii altcuiva, vă petreceţi zeci de ani de puşcărie pentru a cuceri o putere aducătoare de moarte, câştigaţi munţi de bani pe care îi veţi investi în case în care nu veţi locui, în bănci în care nu veţi intra niciodată, în restaurante pe care nu le veţi gestiona, în societăţi pe care nu le veţi conduce, comandaţi o putere aducătoare de moarte. încercaţi să dominaţi o viaţă pe care o duceţi ascunşi sub pământ, înconjuraţi de gărzi de corp. ucideţi şi sunteţi ucişi într-o partidă de şah în care regele nu sunteţi voi, ci aceia care acaparează bogăţia voastră, punându-vă să vă devoraţi unul pe altul (p.291)
ei bine, acolo, astfel de cuvinte atrag moartea.
